X si Y – Paradoxul (sau De ce m-am trezit la ora 6)

Day 2,014, 23:46 • Published in Romania Romania • by Gica RoUni

M-am trezit la ora 6.00. Nu ca as fi vrut. Visam ceva semierotic cu o blonda inalta si un avion de vanatoare. Eram un fel de james bond, varianta de la tara. Urla ala micu ca din gura de sarpe. Deschid un ochi, ma uit in pat, nevasta-mea de 1.70 inaltime, pe mijlocul patului. Eu, de 1.92 la margine cu un picior pe jos. Desi era ziua ei de se trezit zic, hai treaca de la mine, prea bine doarme doamna s-o mai trezesc. Ma iau cu toata groaza, ma ridic din pat si ma duc sa-mi fac datoria de parinte.

Ora 6.30 si eu cu treaba gata. Copilul schimbat, spalat, alaptat. Acum ce fac? Parca prea dimineata de cafea si prea tarziu sa incerc sa adorm inapoi. Deschid PC-ul si reiau rutina zilnica. Verificat mail, citit stiri. Deschid erepublik si chatul. Pe chat, eu si aceeasi boti si bnc-uri pe care-i vedem pe aceleasi canale. Le dau buna ziua ca asa-i frumos. Mi se raspunde. Inca unul viu online. Pare-se ca nu sunt singurul nebun treaz la 6.30 pe chat.

Individul un om, aprig critic si contestatar al meu in joc, un om din auzite, de-o varsta apropiata cu a mea, un om din „cealalta tabara„ cu care nu avusem mari tangente in trecut cu exceptia catorva comentarii de troll si ocazionalele injurii prin presa. Spre suprinderea mea incepe sa ma intrebe de sanatate, familie, ce-mi fac copii. Bine domnu, mersi. Ai tai? Toti bine, sanatosi? Mai discutam una alta, ajungem si la Boc, ne punem de acord ca poza de grup facuta cu cei din UE era de fapt trucata si Boc nu se intindea pe varfuri ca sa para mai inalt. Radem. Ca si in joc, multi se intind pe varfuri ca sa para mai importanti. Si inevitabil ajungem si la politichia noastra.

Eu cu a mele, el cu a lui. Si luam de la capat aceleasi povesti cu care n-o sa va plictisesc si n-o sa ma plictisesc nici pe mine scriindu-le iar. In fond ce sa faci la ora 6 dimineata pe chat?

Dupa 2 ore ajungem la un numitor comun. Surprinzator sau nu, in mare parte avem aceleasi idei despre ce ar trebui facut mai departe si despre cum ar trebui sa arate Romania acum. Un singur lucru ne impiedica sa ne punem in aplicare planurile. „Taberele„ pe care le-am ales. Eu trag pentru ai mei. El pentru a lui.

Si-mi aduc aminte de un comentariu pe care l-am scris intr-unul din articolele lui Krontzo:



„De obicei evit sa comentez serios articolele persoanelor considerate din „cealalta tabara„ datorita faptului ca intotdeauna esti luat peste picior. Si reciproca e valabila desigur. Insa eu am spus ca genul asta de Cercuri imi starneste curiozitatea si sper sa nu se supere nimeni daca exprim si eu punctul de vedere.

Concluzia voastra este si concluzia mea, sa nu spun concluzia noastra desi stiu ca multi vor fi de acord cu mine: 1. „lipsa de comunicare, desfiintarea oricarei idei venite de la un om care e într-un alt partid din opozitie, fara a incerca macar sa vedem daca exista ceva bun de aplicat;„ 2. „lipsa unei strategii pe minim 6 luni la care sa participe partidele din Top 6 sau 7, + UM-urile.„ si as adauga 3. Lipsa Unitatii romanesti.

Unitate exista. Dar exista in cercuri inchise. Exista in Romania Unita. Exista in Templierii. Exista in Far. Insa o unitate de nivel national e sublima dar lipseste cu desavarsire.

Motivele le stim. „Eu sunt roman. Ma bat cu pumnul in piept si sunt mai destept decat Y. Ce doreste Y? Y doreste functia de CP, Mod, orice functie ar fi. Y devine rivalul meu. Y in nemernicia lui aduna adepti. Y are un trend ascendent. Y ma depaseste. Y in acest moment este dusmanul meu de moarte!„

In acest moment lucrurile au luat o turnura proasta. Asa cum ati stabilit deja si in cercul vostru de brainstorming, urmeaza „desfiintarea oricarei idei venite de la un om care e într-un alt partid din opozitie, fara a incerca macar sa vedem daca exista ceva bun de aplicat„

X nu isi pune niciodata intrebarea ce idei are Y? De ce Y a reusit sa ajunga la nivelul meu? De ce Y m-a depasit? Unde am gresit? CE POT SA FAC SA AJUNG INAPOI ACOLO UNDE CRED EU CA MI-E LOCUL?

In locul raspunsurilor la aceste intrebari, X prefera optiunea a doua. Dezlantuieste „iadul„, asa cum crede el ca e bine, asupra lui Y. Fara a-i pasa de nimic. Y riposteaza. Ideologia ramane in urma. E atat de in urma incat nu i se mai vede nici umbra.

Dar nu trebuie sa ne amagim. Nu suntem noi in joc cei mai rai. Acelasi lucru il gasim si in clasa politica actuala din viata reala. In fond toate lucrurile se invata de undeva.

Insa in viata reala ei se bat pentru putere si bani. Noi aici ne batem pe o mana de pixeli. Ridicolul situatiei se vede cu ochiul liber.

Dar aici am putea fi altfel. Am putea fi o COMUNITATE. Insa trebuie sa scapam de X si de Y. Da, si de X si de Y.

Cine e X? Dar cine e Y?

Toti suntem si X, suntem si Y. Un paradox?

Putem discuta pana maine de idei bune daca acele idei bune nu se pun in practica din cauza faptului ca X e orbit de Y si viceversa. „



El trebuie sa iasa. Pleaca la servici. Eu sunt mai „norocos„, lucrez noaptea.

Ne dam buna ziua si ne despartim cu promisiunea de a ne revedea pe „campul de batalie„. In fond, e un joc militar.

Care camp de batalie? Vidinul impotriva bulgarilor sau Batalia pentru Romania. Probabil amandoua.



Acum ascult Adele – Someone like you. Ma uit la nevasta mea care e o doamna si mi-a facut 3 copii frumosi. Si care inca doarme... Ma gandesc ca eu sunt doar un baiat de la tara care a avut noroc . Poate prea prost, poate prea de la tara. Asta sa fie cea mai mare problema, noi sa fim sanatosi.

Problema e cand o mai visez eu pe blonda din avion?