Vremurile se schimba, timpurile raman aceleasi!

Day 1,040, 17:21 Published in Romania Romania by Cristi Simion

O raza timida de soare se lupta sa treaca de grosul material al perdelelor de matase. Reuseste! In acest mod, reusesc sa ma trezesc si eu, realizand in acelasi timp ca iar voi intarzia la munca. "Ce-mi pasa?" imi spun, in timp ce ma gandesc ca disponibilizarile de la locurile de munca au devenit parca un ritual, un obicei ce dateaza de o buna bucata de timp. "La urma urmei, interesul lor este sa obtina productii cat mai mari in schimbul unor salarii infime! Salariile sunt mai mici chiar decat erau in vremea constitutiei V1", concluzionez, in timp ce ma asez in fata micului ecran, desprins de ideea precedenta, aceea a intarziatului la servici.

Desigur, posturile tv sunt acaparate de reclamele electorale. Astazi este 25, ziua in care masinariile de partid isi fac "treaba murdara" pentru a obtine cat mai multe locuri de deputati si senatori. Ca in fiecare luna, toti promit indeplinirea unor obiective marete, votarea de legi care sa serveasca strict in interesul e-cetateanului roman, dar oamenii sunt mereu aceiasi si aceleasi probleme persista luna de luna. Insa ghidandu-ma dupa abstracta sintagma "Daca nu vrei sa fii o parte din problema, incearca sa fii o parte din solutie", imi iau cheile de la masina, trag usa dupa mine, si ma duc direct inspre sectia de votare.

Ochii mei surpind o imagine dezolanta in momentul in care ajung la centru de votare. Reprezentantii celor cinci mari partide autohtone, imbracati in "echipamentul" gupului politic din care face parte fiecare, impart in toate directiile arme, pungi cu mancare sau bilete , bineinteles cu insemnele partidului respectiv. Exaltati de gratuitatea obiectelor sau probabil constransi de situatia economica datorata crizei mondiale, oamenii se imbulzeau sa-si insuseasca de la fiecare partid macar cate un singur obiect. Pasesc in interiorul cladirii, mirat, dar multumit de lipsa aglomeratiei, aglomeratie ce se desfasoara in totalitate afara, pana cand "darurile lui Mos Craciun" se vor fi terminat. Dupa ce se incheie intreg procesul de votare, ma indrept cu pasi grabiti spre automobil, hotarat sa limitez intarzierea la fabrica de paine, actualul meu loc de munca.

La jumatatea programului, dupa patru ore de munca istovitoare, plec inspre cantina, in bine meritata pauza de masa. Dupa ce imi cumpar de mancare, ma asez la o masuta de langa geam, cu vedere la fabrica de arme X. Un tip blond, inalt si uscativ, imbracat cu o camasa de vara, din bumbac, si cu niste pantaloni lungi, de fas, citeste ziarul Ministerului Apararii. Subiectul de pe prima pagina imi capteaza intreaga atentie. Ministerul Apararii indeamna cetatenii eRomaniei sa plece de urgenta tocmai in indepartata eChina. Atacul survenit in cursul zilei de ieri din partea eRusiei se pare ca necesita o rezistenta darza din partea eChinei si a aliatilor sai. Neconstientizand faptul ca nu-mi pot da demisia decat dupa ce se vor scurge 3 zile de la angajare, dau sa plec spre aeroport cu destinatia tarii marelui zid chinezesc. Inainte sa ies pe poarta fabricii, imi aud numele strigat de receptionera, vadit alarmata de intentia mea lipsita de fond. Desi nu ne cunosteam foarte bine, memoria fotografica nu a inselat-o, retinand faptul ca nu puteam pleca inainte de implinirea celor 3 zile din contract. La auzul acestei vesti, o iau la fuga spre vestiar, unde imi scot contractul de munca, pentru a afla cat mai am de asteptat pana cand voi putea demisiona. Timpul ramas pana la expirarea celor 3 zile coincide cu timpul ramas pana la iesirea din tura.

Intors la lucru, am fost in totalitate distras de gandul luptei ce se desfasura in Siberia de Est, si din jumatate in jumatate de ora ma puneam la curent cu situatia momentului de pe campul de batalie. La finalul programului, am simtit o usurare imensa la aflarea vestii ca eChina a biruit, desi am fost oarecum dezamagit ca nu am putut participa direct la confruntarea dintre cele doua mari puteri mondiale, eChina si eRusia.

Ajuns acasa, ostenit dupa o asemenea zi, m-am aruncat direct in pat, si am adormit rapid, cu gandul la niste idei fixe: "A mai trecut o zi, au mai trecut niste alegeri pentru congres, inca o zi de munca, inca o victorie EDEN".