Join the new world

Având în vedere că a fost săptămâna muncii evident că toți Leneșii au muncit cu mare seriozitate care pe unde a apucat motiv pentru care "Revista Leneșilor - numărul 3" apare doar cu 3 zile întârziere.

Începând cu ediția următoare vom începe să premiem colaboratorii pentru că munca e brățară de gold cum zice Plato. Primele 5 persoane care trimit materiale printr-un mesaj personal către subsemnatul (NoOnexRO) vor fi recompensate astfel:
- cu 0.5 gold dacă materialul nu are legătură cu eRepublik
- cu 1 gold dacă materialul are legătură cu eRepublik

Evident că revista va conține toate materialele primite, nu doar primele 5.

Și-acum să trecem la treabă.


Statisticile militare

În continuare doar Leneșii au dorit să se regăsească pe lista de mai jos.
Adevărul e că nu i-am întrebat dar dacă nu cu ei atunci cu cine?
Tot de săptămâna viitoare în statistici se va regăsi și cel mai nou Leneș: NuRupeNik.
Deocamdată îți spunem "Bun veniiiiiiiiiiiiiiit și ferește-te cât poți de muncă!"






Kaze san ne invită la teatru.

Frumoasa călătorie a urșilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt
scrisă de Matei Vișniec

În continuare e un fragment din această piesă. Cât să vă lămuriți că e musai s-o citiți pe toată.

EA aduce o colivie acoperita cu o husa neagra.
EA - La multi ani... ti-am adus un cadou.
EL - Ce?
EA - Un animal.
EL - O pasare?
EA - De fapt, nimeni nu stie cu precizie ce forma are.
EL - Cum asa?
EA - Uite-asa. Nu se stie ce forma are animalul... Nimeni nu i-a vazut niciodata corpul... Pentru ca de fapt. n-are corp.
EL - E invizibil?
EA - Nu e invizibil, dar nu poate fi vazut.
EL - si atunci de unde stii ca e acolo, în colivie?
EA - Pentru ca se misca, dar numai când colivia este perfect acoperita.
EL - Serios?
EA - Da. Nu se misca decât daca este protejat de întuneric. Asculta.
EL - Ce face?
EA - Nu se stie. Poate manânca. Poate se plimba. Poate viseaza. Poate cânta.
EL - Îmi face impresia ca mai mult gîlgîie decât cânta. Sau asa cânta el?
EA - În orice caz, mereu are ceva de spus. Dar nu se stie niciodata ce spune.
EL (ascultând) - A! Parca a strigat! Asa striga el?
EA - Nu stiu.
EL - si ce vrei sa fac eu cu animalul?
EA - E decorativ.
EL - Decorativ?
EA - E ca sa-l pui în casa. Mai curând în dormitor. Pentru ca nu-i place deloc sa fie singur.
EL - stii ceva, mie nu-mi place un animal pe care nimeni nu-l poate privi.
EA - Tu însa, îl poti privi.
EL - Cum poate fi privit, daca-i invizibil?
EA - Îi privesti doar prezenta. Ţi-e de-ajuns. si daca tii neaparat sa te convingi ca-i acolo, hraneste-l. Ridici husa, pui mâncarea într-o farfurie curata, acoperi apoi colivia si astepti putin. Manânca întotdeauna foarte repede si papa tot. Asadar, de îndata ce a terminat de mâncat scoti husa si privesti farfuria goala. E ca si când l-ai vedea pe el.
EL (ametit) - si privesc farfuria goala.
EA - si astfel îl vezi de fapt pe el.
EL - Da, desigur...
Pauza.
EA - Deci?
EL - Ce deci?
EA - Deci îl accepti?
EL - Ce-i place sa manânce?
EA - Sâmburi de caisa, patrunjel... Chiar si gogoloaie de pâine calda... Sa stii însa ca manânca foarte mult... Trebuie hranit la fiecare patru ore.
EL - Nu, categoric nu. Sunt zilele când nu sunt deloc acasa.
EA - Cum adica? Ma rog, n-ai decât sa revii din patru în patru ore. În plus, trebuie sa fii atent pentru ca uneori face pui.
EL - A-ha. Asa, de unul singur? Depune oua, sau cum?
EA - Nu se stie. Cred ca-i face din cauza luminii. De fiecare data când i se ridica husa de pe colivie, lumina care îl strafulgera îl si fecundeaza.
EL - E o femela deci.
EA - Posibil. Eu cred ca specia asta n-are decât femele.
EL - Bine. si daca apar puii, eu ce sa fac cu ei?
EA - Pentru început, poti sa-i mângâi. Nou-nascutii se lasa mângâiati în primele doua, trei minute de viata...
EL - si cu haleala?
EA - Aici e o mica problema.
EL - Îi hranesc la fiecare patru ore?
EA - Nu. Puii trebuie în primul rând separati de mama lor. E absolut obligatoriu pentru aceasta specie, si daca nu-i separi imediat de mama lor, puii mor. De asta trebuie sa ai mereu în rezerva, în apropiere, o colivie mica. Imediat ce vezi o scânteiere în colivia mare a mamei, înseamna ca puii vor sa plece la ei acasa în colivia mica. Atunci deschizi colivia mare si spui de trei ori piu, piu, piu. si puiul mic trece din colivia mare într-a lui.
EL - Sunt destul de destepte, creaturile astea.
EA - Da, si au si o memorie incredibila. Daca le spui o poveste, toti nou-nascutii care apar pe lume dupa aceea pot sa ti-o repete cuvânt cu cuvânt. Pentru ca sunt si momente când poti sa vorbesti cu ei.
EL - Când anume?
EA - Când vin eclipsele.

Dacă v-a plăcut dați două click-uri.
Primul pe fundalul sonor și al doilea pe postere pentru a ajunge direct la text.









MermaidPrincess ne servește primul episod al unei "Povești leneșe". Stați aproape că e cu "va urma".

Cica intr-un sat departe, printre coline, isi afla locasul o comunitate foarte selecta si restransa de care se fereau multi si pe care ii cautau si mai multi.
Povestea spune ca era ciudata comunitatea aceea. Avea un zid invizibil prin care nu treceau decat cei asemeni lor.

In vremurile de pace, oamenii veneau pentru sfaturi pana la marginea zidului, iar in vreme de razboi lasau acolo arme.

Nimeni nu stia ce se intampla in locul acela misterios din care doar rasetele membrilor comunitatii se auzeau in noptile senine.

Nimeni nu stia cum traiesc si ce fac lenesii pentru ca de ei este vorba.
Nici acum nimeni nu stie ce se intampla cu lenesii, insa asa cum o mers vorba din batrani, pe lenesi ii ai ca prieteni si nu e bine sa ii ai ca dusmani.
Lenesii sunt singurii care mai ies din cand in cand din satul lor dintre coline si asta doar ca sa ajute oamenii sa mai zambeasca.

Si doar acu nu v-oti astepta sa va spunem noi ce fac lenesii, nu pot sa o fac.
Mi-i prea lene.





ADI CEP ne scoate și el din casă.
Se pare că el a văzut deja luminița de la capătul tunelului și nu orice tunel ci
Tunelul dragostei din Caraş-Severin.



În judeţul Caraş Severin, pe porţiunea de cale ferată dintre Caransebeş şi Bouţari, întâlnim o minunăţie a naturii, tunelul dragostei cărăşean, un tunel de verdeaţă, asemeni renumitului Tunel al Dragostei din oraşul ucrainean Klevan.
Este unul dintre cele mai romantice locuri din România, plin de magie, parcă rupt de realitate.
Linia ferată Caransebeş-Bouţari-Subcetate este o cale ferată de tip secundar. Linia simplă şi neelectrificată a fost inaugurată la 11 noiembrie 1908 între Caransebeş şi Bouţari, iar la1 mai 1909 între Bouţari şi Subcetate.



Datorită diferenţelor de nivel foarte mari (până la 50 mm/m) pe distanţa Bouţari – Sarmizegetusa, circulaţia trenurilor se efectua pe linie cu cremalieră. Între 1908 şi 1978, pe traseul dintre Bouţari şi Sarmizegetusa, tracţiunea vagoanelor a fost efectuată cu locomotive cu aburi. În anul 1978 această linie a fost închisă pentru circulaţia trenurilor de călători.
Cel de-al doilea tronson de cale ferata (Sarmizegetusa – Haţeg) se închide in 1995, iar în anul 2000 linia dintre Bouţari şi Haţeg a fost dezafectată şi trecută in domeniul SAAF (Societatea de Administrare Active Feroviare).



Astăzi, între Caransebeş şi Bouţari circulă trenuri de călători şi marfă iar între Haţeg şi Subcetate, doar ocazional, trenuri de marfă.
În trecut, legea spunea că terenul trebuie să fie defrişat şi arat pe o distanţă de cel puţin 20 de metri de-a lungul şi de la axa căii ferate (zonă de protecţie). Legea s-a schimbat între timp.
Copacii pot creşte în apropierea căii ferate, atât timp cât nu influenţează traficul froviar. Astfel, copacii au crescut şi s-au apropiat de linia ferată, născându-se astfel minunat tunel, tunelul dragostei.



Este frumos primăvara, vara şi toamna, pe timpul iernii, neamaiavând acelaşi farmec aparte. Ferit de paşii prea deşi ai turiştilor, locul se conservă natural, iar bolţile de crengi şi frunze înverzesc tunelul în fiecare primăvară.

Fotografiile au fost realizate de Florin Avramescu iar textul a fost preluat de pe site-ul Financiarul.ro.
Sperăm să nu se supere nimeni că le publicăm și în eRepublik.




Și dacă vreți musai să stați lipiți de calculator eu vă invit să încercați și un alt joc ce dă ușoară dependență.
E o versiune a renumitului 2048, Ediția Leneșilor.

Și ca să nu ziceți că pierdeți timpul de pomană voi premia cu 3 gold prima persoană ce ajunge la 2048, nu la scorul 2048 ci la imaginea pe care scrie 2048.
Actualizare: Riyusaky e primul și e și câștigătorul.
Evident că e musai să fie pe versiunea leneșilor și e musai să fie cu dovadă desenată în colori.

---

---