Join the new world

Vantu sufla rastit printre crengile batranilor; au crescut pe muntii care stiu povestea facerii. Ei muntii au fost acolo, in supa primordiala; abia deschisesera ochii prin scoarta. Vantul batea atunci distrugator. Era cuvantul zeitei mama care injunghia infinitul sa ajunga la nou născut.
Abia apoi, mult tarziu, se nascura batranii, sa fie martori la venerarea zeitei mama in Sumer si sa inconjoare protector Kogaionul; ce devine inima noua a strabunilor lor; primii din arborele lor genealogic: muntii; muntii hiperboreeni!!!
Vantul sufla rastit printre crengile batranilor, si smulg frunzele uscate ce cad ca niste lacrimi pentru cei ce si-au uitat taramul si-l reneaga.
Plang batranii ca-si amintesc ca din adancul lor intunecat au aparut uriasii, titanii de care marsav si mincinos s-a scris in Olimp (cum l-au facut uitat pe Cronos) sa le accelereze degradarea morala si sa accentueze UITAREA = singura cale de a-i invinge.
Din mila zeitei, s-au nascut uriasii de care se temeau toti eroii universului grecesc in frunte cu Hercule; pentru maretia lor punand marturie chiar scriitori ai lumii antice grecesti spunan😛 “noi ne vedeam pe langa ei ca niste lacuste, si tot asa ne vedeau si ei”.
Plang batranii, caci ei stiu cum aceeia ce priveau cu jid la maretia taramului hiperboreean, au otravit mintile copiilor plaiului, descendenti ai titanilor-uriasilor-gigantilor, acesti copii fiin😛 pelasgii-arienii-getii; Cu mintea otravita si-au uitat trecutul, si au uitat si de zeita, iar spiritul ei a devenit infinit mai slab: iata cum au ajuns hiperboreenii muritori!!!
Dar adevarul a inceput sa iasa la lumina!
Eu stiu! Sunt ca un preot al zeitei mama, si amintesc de zilele demult apuse, pentru cei ce vor sa-si amintesca. Stiu si peste cine si-a suflat zeita harul: e o ariana; ochii verzi,blanzi, zambet senin,pelasgic, parul blond,usor carliontat,rupt parca din soare, si pielea alba,luminoasa.
Cand o privesc, simt ca-n vene ii curge foc sfant, ca in titani; trebuie sa se plimbe cu mine pe plaiurile hiperboreene sa-i impartasesc toata stiinta mea, s-o ajut sa-si aminteasca; trebuie doar trezita, focul sfant trebuie atatat, si apoi va zbura; pentru ca in Hiperboreea e cuibul pasarii de foc ce renaste; Si atunci batranii nu vor mai plange!!!

Vino si imblanzeste-mi, precum alinai candva elementele
Desfatare a Muzei ceresti, haosul vremii!
Impaca lupta turbata cu melodiile cerului, pasnice,
Pana ce-n pieptul fragil vrajba s-astampara iarasi,
Pana ce vechea natura a oamenilor, mareata si calma,
Din vuietul vremii naltase-va senina, puternica!