Join the new world

La rugămintea amicului Maniu, public acest articol, care este în totalitate produsul „puțului gândirii” dumisale. Orice asemănare cu subsemnata este pură și întâmplătoare....
P.S. Mă mir că lipsește „ambientul muzical”... eventual, propuneți... 😃
=====================================================================

Bună să vă fie inima !

Sigur, din titlu nu aș vrea să se înteleagă că există o cât de mică implicare a autorului sau a Onor domnului Ministru în această activitate.

Am recitit “cauza” acestui nou concurs al MC și, ciudat, parcă acum Divanul nu mai e la fel de comod și ... lasciv chiar, ca și până acum. Parca e mai rigid, fără prea multe perne și, în mintea mea cel puțin, lipsit de vecinătatea narghilelei și a ciubucului, fără paharele cu apă rece și șerbet de trandafir și fără cafeaua cu năut, făcută pe nisip.

Genul ăsta de “temă” e, mai degraba unul chirurgical, sau statistic, în care se trece repede peste oameni și deveniri, și se accentuează date, realizări, dimensiuni și clasamente. Cam așa cum pe chaturi se mai dă câte un “.fc nickname” din când în când, fiecare arătând celorlalți cât e de mare a lui.

În fine, în acest crâmpei de vorbe nu “voiu” a vă povesti despre nici o așezare anume. Asta, poate, mai tarziu. Acum m-aș limita la a vorbi despre “orice” așezare a românilor, sau cum s-or fi numind ei.

Nu o să încep de la casa lui Ion de la Anina, sau de la cea a preotesei de la Tărtăria, nici măcar de la cea a Gânditorului. Nu. O să “viu” mai către zilele noastre, ca să pricepem mai bine.

Și, o să mă leg iar de “cauză”, spunând că, așa cum se vede de pe fereastra mea, “Brăilă” nu poate veni decât de la rădacina pelasgă “bra” ce vrea să zică “frate”. Îmi pare tare cu miez treaba asta și, o să vedeți, cu multă legătură față de prezenta înșiruire de slove.

Cel mai serios punct de vedere aici, legat de așezări, îmi pare a fi cel privitor la “rumânii”, sau obști de oameni, numite așa într-o limbă pe care parcă nici nu vrem să o mai recunoaștem. Mai ales pentru că, despre propria noastră limbă vorbesc mai bine ungurii, decât noi înșine(1).

În vremuri nu foarte îndepărtate câmpia de vest era acoperită de păduri, de unde si denumirea de ”trans silvaniae”, la fel ca și câmpia română, lăsând oamenilor libere doar văile apelor si zonele pașunilor subalpine, din zonele deluroase. Așa au apărut ”primele” comunități (noi), așa numitele ”rumânii”.

Încă mai e cale lungă, de la aceste ”așezări” și până la apartamentele de bloc de astăzi, în care tot românul adună cutii colorate de diferite produse, pe care le ține cu mândrie pe dulapul din bucătărie, ori sticle de la te miri ce băuturi cu etichete la fel de colorate, semn că a ”gustat” și el bunătățurile alea.

”Rumâniile” nu prea erau observabile, așa, solitare. Contau numai când se uneau mai multe și, iară nu o să povestesc despre legendele medievale ale Maramureșului, ci despre o scrisoare a românilor de pe valea Timocului, de prin secolul al XVII-lea, către sultan, stăpânul imperiului din care făceau parte și care ”garanta libertatea de exprimare religioasă” tuturor supușilor săi. Ei bine, ”rumânii” ăștia scriu o scrisoare care începea cam așa: ”Ne-am adunat noi, toți chinejii din satele de pe valea Timocului ...” și continuă arătând sultanului că sârbii le strică bisericile, le impun nume slave de botez al copiilor, etc. Mi se pare interesantă treaba aia cu ”chinejii”. Ăsta, cred io, vine din gota, din ”kindis” adica ”guvernator”.

Dar să ne întoarcem la oile noastre : D.
Multă vreme, pentru români, acasă trebuie să fi fost pe o vale sau la o margine de pădure, aproape de animale (sau ”faună”, cum îi zice Mentalist), pentru că, până în secolul XIX orașele dinTransilvania (de exemplu) nu aveau o populație românească mai mare de 5%.
Asa, articole cum sunt cele ale lui Alcide, sau ultimul al lui Mentalist, sunt atat de aproapede sufletele noastre.

Toate cele bune !

1 – Asta