Limitari!
Florin I
Zburăm intre gratii și privim spre zare
Colivie mică! Colivie mare!
Văd oameni pe stradă ce se duc la munci
Plictisiți de viață, folosiți ca slugi
Cu fețele triste cu ochi resemnați
Și conduși din umbră de negri-mpărați
Limitați de legi (cei ce le respectă)
Dar sperând să ducă o viață decentă
Chiar dacă ei știu c-aruncă-n vânt scrum
Cel ce-i bun la suflet, va fi bun oricum!
Limitați de dogma tristelor religii
Se-nchină la poze și false vestigii
Venerează oameni ce poartă coroane
Ce sorb vinuri arse din scumpe pocale
......
Ne-am creat o lume cu doar trist păcat!
Cum demisionăm din real stricat?
Omul tinde să se limiteze prea mult când e vorba de bine; cică a încălca limita spre bine e un soi de imoralitate, dar a încălca limita spre rău se numește supraviețuire…
reguli – limitare, legi – limitare, religie – limitare , ce rezultă din astea? – involuție
UN OM BUN NU ARE NEVOIE DE LIMITĂRI PENTRU A FI BUN
Articol scris pentru concursul literar:
http://www.erepublik.com/en/article/-rtp-concurs-literar-inedit-2401335/1/20
Comments
Sper sa castigi ! 🙂
Ma bucur ca ti-a placut, tristetea sau melancolia nu prea prind ca nu-s fun.
Eu sper sa castige cel mai bun articol! 🙂
🙂 vot!!!!!!!!!!!!!!!!!!
( evadam)