Iluzoriu... şi foarte albastru
notterosa
creşteau pe trupul
gol şi tăcut
al prăpastiei dintre ceruri.
Furtunile treceau
doar sa le răcorească
genunchii.
Talpile lor,
adâncite în nisipul clepsidrei,
nici nu clipeau.
Căldura le arsese…
în cuvinte neîntelese.
Ar fi alergat spre mare…
Albastre frunze
sa crească pe tâmplele valurilor,
zălude, nude şi ude.
Furtunile ar fi trecut…
doar sa le întindă pânzele.
Tălpile lor?!
Ar fi căutat stridia.
Caldura?!
Le-ar fi respirat…
şi într-o neînţeleasa clipă
le-ar fi zâmbit…
albastru, mai albastru…
pâna tarziu…
in noaptea natângă
dintre ceruri.
Comments
[removed]
nici mie nu-mi place, ca doara strugurii-s acri, si eu nush sa fac din astea albastre : ))))))))))
Era bancul ăla: nu-ţi place nu mănânci!
: )
[removed]
albastrul racoritor parca mai stinge din canicula
o7