Ce insectar minunat! ( Cand fluturii tac - Povesti de iarna)

Day 2,608, 04:25 • Published in Romania Romania • by notterosa
Cand fluturii tac, aripile lor inghetate se zbat intre incolor si colorat.
- Alege o culoare.
- Roz... floare de maces.
- N-ai ghicit.
- Verde... acetat dublu de arsen si cupru.
- Nu stii nimic!
- Fara culori! Intre alb si negru... atatea tonuri de cenusiu. Pe scala aceasta de "griuri" iti va fi mai usor sa intelegi?!...
- Poate tacerea are atatea nuante... atatea tonuri...
- Stii?! Sunetul grav al unui cenusiu profund coboara in intuneric. In negru se tace. In alb... probabil... se canta ode. In cenusiu?!... Vorbim noi despre... si despre libertate.
- Aici voiai sa ajungi?
- Poate...
- Sa ne limitam la tonurile de gri percepute de ochiul uman!
- Nu vreau!

Miscarea aripilor, candva colorate, abia mai era perceptibila. Inghetase cumva in neputiinta de a vedea dincolo de esfodul inaltat, intr-o doara, libertatii. Ciopartita, dupa bunul plac al calailor, din fiecare ochi, din fiecare suflet, libertatea se stingea fara sunet.

- “Libera sunt, de nimeni nu depand!”...
- Ba!

Culoarea din aripile lor, intre taceri si taceri, depindea fara scapare, fara incetare, fara tagada... de libertatea unui anume zbor... de aripa alba inaltata... liber.
Cine ar mai fi stat sa priveasca culoarea din aripile lor?! Cine ar mai fi inteles zborul lor?!
Cand aripile fluturilor tac... stau prinse cu un ac... de siguranta, desigur, in acest minunat insectar.
Fragile, lipsite de sensul zborului, de dreptul la culoare, isi aminteau despre notiunea de libertate.

Cat de departe e cerul! Cat de aproape o moarte!
Nimic nu ne imparte, nimic nu ne desparte.
Nici moartea.... nici cerul.
Libertatea ne leaga mai strans decat nodul din gat.
N-ai stiut?!
Libertatea mea ma leaga de a ta.
De iei o panglica roz sau alba,
nodul ce ne leaga... ne pastreaza libertatea intreaga.
De iei o panglica neagra...
Tacerea din aripi ne condamna...
La moarte... pe viata.

Ce mai conteaza culoarea din ata?!

Libertatea mea ma leaga de a ta
Ma leaga de pietre, ma leaga de cuvant,
ma leaga de stele, de frunze, de pamant..
Ne dezlegam doar in piept, ca apoi,
respirand aerul dintre noi,
sa ne mai fie de-o aripa peste nod,
sa ne salvam aschia de esafod
unde ne-am ucis libertatea.
O aschie minunata!
Etichetata simplu-n insectar...
"Dreptul la viata".

notterosa



(supliment... muzical)