Brouvix Cuceritorul.

Day 2,489, 04:17 Published in Romania Romania by vali71


Pe insoritele plaiuri ale Galiei, istoria incepea sa se scrie cu pasi repezi, dar si incalciti, precum pasii unui betiv mahmur, trezit dimineata prea devreme de strigatul cocosilor care isi cucuritzeaza barbatia in varf de pari, care mai de care.
Galii, neam mandru si semet, stapanitori ai acelor zone din negura vremurilor, reusisera de curand sa faca fata invaziei Imperiului Roman, beneficiind de aportul magic al lui Esuatix, de vitejia lui Brouvix si de viclenia lui Musashix. Hunius, fusese nevoit sa se declare invins, naucit de lovitura naprasnica data de gali, fix in barbatiile lui. Pardon, barbatiile imperiului.
In fine, desi fericiti ca au scapat de romani, in pestera druizilor domnea o liniste mormantala, apele se linistisera, plictisul stapanea din nou consiliul, nu mai aveau ce sa dezbata, nu mai aveau motiv sa se injure unul pe altul cand isi expuneau ideile si, ceea ce era cel mai important, nu mai aveau motiv sa bea potiunea, chestiune care il bagase intr-o depresie totala pe druidul Brouvix, in acel moment avand capul rezemat pe spatarul scaunului, cu gura larg cascata spre tavanul pesterii. Lasa impresia ca gandeste la ceva profund, desi el deja era cu visele pe Campiile Elizee.
-Mai sforai ma mult? Se zborsi la el Musashix, care ii si aplica o palma zdravana la toba urechii, pesemne enervat de trilurile infioratoare pe care Brouvix le scotea din gatlej.
Ca de obicei, naucit de eveniment, uriasul cu pantaloni vargati, racni cat il tineau bojogii, sarind in acelasi timp de pe scaun, fix in ceaunul in care Eusuatix prepara ritualic potiunea magica.

-Baaaaaa zapacitule baaaaaa, era sa crape inima in mine de sperietura, se tangui Brouvix, tinandu-se cu mana de urechea proaspat pocnita, ai reusit sa ma faci sa imi pierd sirul ideilor, ma rog ideii, ca mai multe nu aveam, doar una si aia fixa.
-I-a zi, varsa tot aici, il indemna smechereste Musashix, zambind usor in coltul gurii, banuind cam de ce isprava putea da dovada amicul lui mai durduliu.
-Ma, tu mai tii minte, atunci cand am luat prin invaluire castrul roman al lui Hunius, de a trebuit sa trecem prin padurea aia deasa si al dracului de mare, ca, la un moment dat, am gasit un luminis in care parea ca este un sat inconjurat de palisade?

-Da bre, parca mai tiu minte, zise scarpindu-se in ceafa Musashix, parca mai tiu minte ceva…..aaaaa, da, se lumina deodata, acolo de unde a iesit gagica aia misto cu amfora pe cap, din cauza careia era sa se duca dracu invaluirea noastra, ca te-au apucat pandaliile si vroiai sa o calaresti acolo, in tufis…
-Hehe, ma cherie, ce bucatica…mama mama, zise languros Brouvix, si acum iti port pica, daca nu ma trozneai tu in moalele capului, acum zbenguiau prin ograda satului numai brouvicsi miniatura.

-Ma rog, dadu cu mana in aer a lehamite Musashix, ma rog, nu mai dezgropam acum mortii, ce idee ti-a venit cu satul ala?
-Uite ce m-am gandit, acolo, sef este unul venit de prin Padurea Neagra, cam salbatic de felul lui, nu e neam cu ei, il si cheama de alfel Zmeunstein,nu are "X" la sfarsit, nu prea e suportat de sateni acolo, cica e despot, ii sclavageste, violeaza femeile dupa bunul lui plac si, culmea, se lauda cu relatiile lui pe care le are in tot Imperiul Latin. Ma gandeam sa-l punem la treaba pe Esuatix, sa tranteasca vreo 7-8 portii de potiune, sa te iau cu mine, si sa cucerim satul ala. Stii ca de felul meu sunt sensibil, nu support tirania si nedreptatile, spuse Brouvix cu voce scazuta, aplecandu-se usor catre urechea lui Musashix, parca incercand sa-l convinga, prin apasarea ultimelor cuvinte spuse.

Zmeunstein


-Si, cum se numeste satul ala, macar sa stim ce drac trebe sa cucerim, sa stie Platonix cum ne trece in istoriile sale scrise.
-RU, zise scurt Brouvix.
-Ce RU? Intreba nedumerit Musashix? Ai patit ceva la gura?
-Nu ma, se schimonosi durduliul, RU, asa ii zice satului.
-AAAAAAAAAAA, se plezni peste frunte prietenul lui, asa ii zice? Bine, hai sa facem planul de bataie, aaaa de eliberare.

In crapat de noapte, druizii se adunara pe varful dealului pe care strajuia codrul secular, unde se afla satul vizat, formand un pluton compact, o falanga, condusa de cei doi destoinici luptatori, precestuiti din belsug cu potiune magica.
-Fiti atenti, planul e asa, Pertinax, tu te vei strecura pana la imprejmuirea satului, inainte de a se lumina, te imbraci in femeie galica, vezi tu, te fardezi, te rujezi, te pomadezi. Iti tai fusta, pana deasupra genunhiului, sa dea bine, sexi. Sa te epilezi dracu pe picioare, uite ce marar ti-a crescut! Asa, odata ajuns acolo, te fatzai prin fara portilor, stanga dreapta, pana cand garzile de pe ziduri ametesc sucindu-si capul dupa tine, si cad de acolo.Dupa care, ne anunti imitand sunetul de cucuvea. Vezi sa nu mai incurci ca data trecuta, sa faci ca sirena de politie, ca dai dracului iarasi misiunea. Ai inteles?
-‘Teles, sa traiti domnule commandant, confirma Pertinax luand pozitia de drepti, fix ca o lumanare.
-Bun asa,dupa ce auzim semnalul cucuvelei de Pertinax, Brouvix se repede cu toata puterea in poarta, pentru ca sa o scoata din tzatzani. Dupa ce o smulge, noi, toti ceilalti, navalim inauntru catre coliba lui Zmeunstein si il luam pe sus legat fedeles.
Zis si facut, dupa care plecara incolonati intrand ca o omida ce se pierdea treptat in intunericimea de smoala a padurii seculare.

Plutonul statea pe burta, in iarba, camulflati pe crestetul capului cu crengi de stejar, asteptand spectacolul oferit de Pertinax in fata garzilor satului. Miscarile soldurilor sale, care confereau mersului sau un aspect de morsa pe uscat, naucisera deja soldatii cocotati pe palisade, ale caror capete atarnau bezmetice in afara, urmarind aratarea de jos, care se vroia sexi.
Ca un facut, Pertinax nu reusise sa hipnotizeze numai garzile, dar si pe oamenii sai, care il priveau printr-un binoclu improvizat din trestie, la capetele caruia se aflau doua funduri de sticla de lacrimar.
Brouvix deja reusise sa adoarma, incepand sa sforaie infiorator, riscand sa deconspire operatiunea. Fu trezit de suntetul de cucuvea scos de Pertinax, dupa ce constata ca, inclusiv cocosul din varful parului cazuse odata cu garzile satului, hipnotizat.

Ca un taur fioros, se opinti si o lua la fuga cu toata furia catre poarta satului, lasand in urma sa un nor de praf si de fire de iarba, care zburau ca dupa motocositoare, smulse de talpile lui.
Poarta ceda rapid sub furia fortei lui, lasand libera intrarea catre sat.

In urma lui, o rupsera la fuga pentru a nu ramane vreunul in urma, plutonul de commando condus de Musashix.
-Uraaaaaaaaaaa, urrrrrrraaaaaaaaaa, urlau ca apucatii, navalind in interiorul ograzii, vrand sa nauceasca prin soc o eventuala opozitie. Spre coliba Zmeunsteinului inainteeeeeeeeeeeeeee!

Sparsera usa la coliba, cu un simplu picior, si intrara circumspecti inauntru. Brouvix avea pregatit un sac, in care urma sa-l arunce pe Zmeunstein si sa-l lege la gura.
Surpriza a fost, insa, de proportii, se asteptau la o aratare mitologica, imensa, care trebuia sa-i impresioneze, se zvonea ca purta pe cap doua coarne care, atunci cand se enerva, Zmeunstein, incepea sa le agite amenintator spre supusii neascultatori. Insa, in fata lor, dormea pe pat, de fapt un patuc, o aratare mica si verzuie, cracanata, cu cornite ce-i drept, ca niste antene, pe cap. In timp ce sforaia linistita, aratarea, fara sa banuiasca ce i se va intampla, antenutele vibrau in ritmul sforaiturilor. Semana cu un greiere de camp. Parca li se si facuse mila de el, parea un copil adus din alta lume. Si chiar era.
Au aflat ca, Zmeunstein, era un outlander, ce se pripasise in sat in momentul in care farfuria lui zburatoare se prabusise in Padurea Neagra. Cu armele lui de foc, evoluate, reusise sa subjuge satul, pe care l-a si redenumit cu cuvinte din limba lui, RU insemnand in martiana ‘fara viata”.
Asaltul
Brovix insa, fara inhibitii, s-a autoproclamat rege al acelui sat, impaunindu-si crestetul cu cascuta Outlanderului si stapanind ani buni peste supusii acelui sat, ramanand in memoria colectiva ca, Eliberatorul PRUouvix.