Join the new world

Oṃ bhūr bhuvaḥ svaḥ


Namaste. _/\_ - Bună să vă fie inima !

tad jayat prajna lokah – Yoga Sutra, Vibhuti Pada 3.5
Through that, the light of True knowledge is achieved.

Belzebut cel crunt e in căutare de copii și am observat deja mai mulți bravi eroi ce au sărit în ajutorul lui.
Navigator111, alpho (credeam că nu scrie texte decât pentru galeria lui Poli) și Osama Bri Gadier.

Felicitări tuturor! A fost o încântare să vă citesc.

“De dragul exercițiului mintal, să ne imaginăm următoarea distopie: în 2012, sau 2016, într-un context internațional foarte nefavorabil, în mijlocul unei crize economice profunde, …
…
Deodată observi o patrulă care bate violent în poartă și te strigă. E ora 4 dimineața. În noptieră ai un pistol achiziționat acum o lună de la un fost militar dat afară din armată. Zice-se că unii dintre aceștia s-au opus arestării și au omorât sau au bătut niște polițiști, nu se știe exact. În spatele casei e o grădină de la capătul căreia începe pădurea. CE FACI?”
Varianta 1: Deschid poarta, n-am ce să pățesc...........
Varianta 2: Iau arma și fug în pădure,.............

La ora 4 dimineața eram deja treaz de ceva vreme, urma să încep programul de dimineață. O igienă ceva mai profundă decât spălatul pe față, o serie de exerciții care să mențină corpul puternic și flexibil.
Apoi renunțarea la sine pentru o vreme. Acea stare în care mintea te ajută să devii obiectul atenției tale, renunțând la propria ta existență.
Atunci am auzit zgomotele de la poartă. Sigur le-au auzit și lupii din spatele casei.

Nu mi-a plăcut că trebuie să renunț la cel mai plăcut moment al zilei.
Totuși, am ieșit să văd ce vor oamenii aceia.

Când i-am privit larma s-a liniștit.
- Cine v-a trimis ?
- Am primit telefon de la Județ. Trebuie să vă arestăm pentru că sunteți dușman al Patriei.
- Uitați ce s-a întâmplat aici. Mergeți la post și raportați că nu e nimeni la casa aceasta.
Au plecat. Puterea cuvântului a modificat percepția minții lor.
Așa se întâmplă când rostești Adevărul. El se întâmplă, pur și simplu, pentru că tu îl rostești.

După ei, știam, au să vină alții, și alții.
Sigur, toți puteau fi convinși că nu au văzut nimic și pe nimeni, dar asta nu ar fi fost Bine.
Nu pentru ei, pentru mine. Cum aș fi putut să fiu la fel după ce aș fi manipulat atâția oameni ?
Și apoi, eu putem să am grijă de mine, dar lupii … ? Ei ar fi devenit victime și eu nu puteam să las ca o viață, nici o viață, să fie pierdută datorită mie, prin decizia mea, prin încuviințarea mea sau prin neglijența mea.

Am ales să plec.

De altfel, ce nevoi aveam eu ? Mai nici una.
Nu îmi trebuia căldură, pentru că puteam să îmi produc destulă prin corpul meu.
Nu îmi trebuia mâncare, niște licheni sau coajă de copac erau de ajuns.
Nu aveam nevoie de recunoașterea faptelor mele, pentru că eram dincolo de … EU. Eu nu mai exista, eram deja … mort în viață.

Am plecat în pădure. Lupii erau cu mine.
Pe drum mi-a venit în minte un gând. Ce se va întâmpla cu oamenii din sat. Vor avea de suferit după toate astea ?

M-am oprit.
Atunci am hotărât să mă întorc. Nimic nu valora mai mult decât viața oamenilor.
Toți erau potențiali Zei, toți erau potențiali Îngeri.

Dis de dimineață eram pe culmea Găinii cu trei bătrâne din Bulzeștii de Sus, singurele care mai știau să sufle în tulnic.
Lemnele erau pregătite, amnarul era la mine …


Dacă vă place ce suntem și ce putem deveni, am să continui …




Meri shubhkaamanaaye aapke saath hai !
Toate cele bune, tuturor !