Amintiri despre viitor.

Day 2,928, 13:00 Published in Romania Romania by vali71
Inspirat de aici



Democratia a cazut, intr-un final, sub loviturile dese si repetate ale diverselor factiuni, finantate cu bani si arme, de vesnicul nostru “prieten” de la rasarit.


Fiind un inveterat aparator al drepturilor individuale ale fiecarui cetatean, al libertatii de exprimare, am fost obligat sa vad, in acele zile, cum ultimele farame erau calcate sub bocancii cu talpa din latex, ai soldatilor de conjuctura, grupati intr-o factiune paramilitara numita “militia populara”. Imbracati in uniforme brune, cu centuri cu diagonala, patrulau mandri, in grupe ordonate, prin oras, avand banderole care aduceau cumva cu un simbol nascut din simbioza nazisto-comunista, din secolul trecut. Plecati la vanatoare de dusmani de clasa, manati din spate de lideri obscuri pana mai acum ceva vreme, cocotati la putere printr-o conjuctura favorabila aparuta datorita inaintarii impetuoase a trupelor ruse prin coridorul Odessa si ajunsi acum la gurile Dunarii, au fost recrutati rapid fiind unsi pazitorii proaspetei dictaturi ciudate.

Erau vanati, in special, cei mai vocali lideri ai apararii drepturilor omului, jurnalisti de opinie, care pana mai acum ceva vreme sustinusera cu fervoare pe fostul presedinte, executat sumar in urma loviturii de stat, fosti ministri si fosti oficiali ai vechii oranduiri. Nu erau iertati nici cei care cadeau victime delatorilor zelosi, vecini sau vechi dusmani de pahar sau de tabinet.
Loviturile erau scurte si rapide, nelasand oamenilor normali posibilitatea de a se coagula intr-o miscare de rezistenta. Se cauta segregarea societatii, in acest fel, neutralizand opozitia la nivel de individ. Actiunile se purtau ziua in amiaza mare, in scop pur demonstrativ, atunci cand era vorba despre un vechi inamic al ideilor dictatoriale, pentru a arata restului de populatie cat sunt ei de eficienti sau noaptea, spre dimineata, cand era vorba de indivizi considerati periculosi sau indivizi pana mai acum putin timp, aliati, insa deveniti peste noapte indezirabili

In fine, obosit si cu gandurile ravasite, paseam incet pe caldaramul udat de ploaie, zambind tamp la rigolele pline de frunze uscate. Aveam inca viu in minte faptul ca, acum 25 de ani, luptasem cu lacrimi in ochi urland de fericire cand am scapat de dictatura si am inceput sa realizez treptat un lucru, faceam parte din cel mai sumbru cosmar al meu, un cosmar care ma macina de mult, ce va fi daca ne pierdem iarasi libertatea?!

Am deschis usa portii cu un sut cu bombeul, zdarnaind toata structura gardului. Eram nervos si hotarat sa fac ceva.
Nu cu mult timp in urma, cumnatul meu, fost militar de cariera in brigada mobila Scorpionii Rosii, mi-a dat in pastrare un pistol mitraliera 5.56, pentru zile negre, spunea el. Se pare ca acele zile sosisera cu o graba nefiresca, odata cu uraganul de la est care deja ravasise partea de Europa greu incercata in acele vremuri.
Imi iubeam tara, locurile unde m-am nascut, trait, muncit, unde mi-am intemeiat o familie si o careiera. Eram disperat ca exista riscul sa pierd totul. Ce se putea face? Ce puteam sa fac eu? Aveam de ales intre o lupta surda, in cadrul unei eventuale rezistente, pierzand totul, familie, prieteni poate chiar viata sau sa ma conformez noilor valori venite cu tancul.

Lustruiam incet teava lisa a automatului, macinand ganduri amestecate, frici, sperante si framantari. Nici nu am observat ca deja era 4 dimineata in momentul in care am simtit, mai mult instinctual, o prezenta in curte.
Izbiturile de picioare in usa de la intrare, au facut ca ea sa sara din tatani parca impinsa de un suflu al unei eplozii de grenada. M-am aruncat, din reflex, pe burta, zvarlind cat colo pistolul mitraliera care, rasucindu-se, a alunecat sub caneapeaua pe care statusem cu ceva minute in urma.

In incapere au patruns doua brute masive, aruncandu-se practic asupra mea, imobilizandu-ma la podea, asa cum eram in momentul spargerii usii.

-In numele legii si al guvernului provizoriu, esti arestat pentru uneltire contra oranduirii populare, urlara cei doi mastodonti ridicandu-ma de jos ca pe o carpa uda. Nu am apucat sa schitez nici macar cel mai mic gest de impotrivire, nimic. M-am pierdut in intunericul noptii, tarat de autoritatile statului, proaspat instalate.

Restul povestii il stiti de la bunicii sau strabunicii vostri.