Îmi dau demisia!

Day 2,303, 23:42 • Published in Romania Romania • by mib boby

De 4 zile mă tot laud că scriu un articol pe tema demisiei mele din cadrul The Mâtza Party şi de 4 zile tot amân acest moment găsind diferite scuze precum nu am timp de joc sau că nu am chef. În final într-o clipă de slăbiciune am cedat şi am ajuns să iau “pisicul” şi să încep să-mi aştern gândurile pe această foaie.

Pe data de 7 martie 2014 - ora 22:45 fiind în biroul Preşedintelui Mâtza, ngldaniel76, mi-am prezentat demisia din cadrul partidului. Această demisie vine în urma consultărilor mele cu el (de câteva zile-mi plănuisem plecarea, dar am aşteptat încheierea mandatului lui dsturzoiu). Atâta timp cât viaţa reală îmi ocupă timpul am hotărât să mă despart de viaţa politică românească, eu voi merge pe un drum şi ea pe altul.

Primul pas a fost în momentul când m-am retras din linia întâi a partidului lăsând în frunte o nouă generaţie de politicieni care vor duce partidul mai departe. Sper că decizia de a lăsa TMP-ul pe mâini tinere să nu fie o greşeală ci să fie o decizie la fel de bună precum au luat-o “bătrânii partidului” acum 3 ani când mi-au oferit şansa să ies în faţă şi să devin Preşedintele Mâtza. Erau vremuri tulburi atuncea, masonii se jucau de-a politicienii, iar populaţia era inactivă, totuşi acea perioadă a fost una minunată în sensul că a ajutat la ridicarea unor partide cât şi “doborârea” unora dintre ele… Mă simt mândru că am luat parte la ridicarea TMP-ului şi transformarea sa într-un partid care are un cuvânt de zis pe scena politică.

Îmi aduc aminte şi astăzi prima mea zi pe chat 5 septembrie 2010 (momentul când am devenit şi mâtză). În viaţa mea nu mai fusesem pe chat aşa că eram timid, sfios şi curios în acelaşi timp, neştiind ce să fac mai departe. Mă treceau apele, simţeam că-mi dau duhul în faţa calculatorului (spre ruşinea mea la vremea aia habar nu aveam să umblu prea mult pe un calculator). Am prins curaj să vorbesc cu lumea şi zilnic intram de drag pe chatul #matza unde-mi făcusem “prieteni virtuali”; acest termen este exagerat, în sensul că ei erau familia mea şi au fost mai mult decât “prieteni virtuali”, ei mi-au fost prieteni pentru că oricând aveam o problemă în viaţa reală mă ajutau cu un sfat sau cu vreo înjurătură. De… timpul a trecut, nu mai am aceeaşi poftă de viaţă ca-n vremurile bune şi nici nu mă mai simt aşa de “happy” (aşa zice proful de filosofie, “domnule, trebuie să fim toţi happy!”) şi nici nu mai am pofta aia de “e-viaţă” (nu am mai utilizat de mult timp “e” când am vorbit despre “e-chestii”).

Viaţa politică românească mi-a adus multe benefici cât şi m-a făcut uneori să sufăr (e cam dusă la extrem asta, dar hai că merge). Mi-am făcut prieteni şi duşmani cu care am schimbat vorbe de-a lungul timpului şi înjurături. Am învăţat să fiu mai organizat şi să ştiu cum să fiu mai diplomat (când mi-am început viaţa politică eram un bădăran, dar în timp m-am cizelat). Recunosc că am neîmpliniri pe “plan profesional”, dar şi succese. Toate acestea sunt de domeniul trecutului…sper să-mi aduc aminte de aceste lucruri peste ani şi să zâmbesc zicând “ete ce naiv eram!” cum zic acuma despre începuturile mele în joc.

Cam aceasta-mi este “demisia” dacă-i pot spune aşa. Sper că în urma demisiei mele din cadrul partidului cât şi părăsirea României (o da, hai că aţi scăpat de mine urâcioşilor - haterii ăia sau cum naiba îi cheamă) să fie într-un ceas bun. Îmi doresc ca mâtzele să se descurce mai departe şi să fie tot la fel de harnice ca-n perioada “comunistă” (din cauză că-s dictator mă făcură comunist). 😛

P.S.: Ptiu, ce articol sentimental am şi eu…



Până data viitoare,
mâtza demisionară - mib_boby